Opresc la cofetărie. Mă uit fermecată în vitrină. Înghit în sec. E 8 seara şi de la MBS-ul de la prânz a trecut multă vreme. Plus că ceasul meu, ăla biologic, hormonal sau cum i-o zice, ticăie a dulce. Mult. Cremos.
În faţa mea un domn indecis.
- Mousse-u' cu ce e?
- Cu spumă de ciocolată şi cireşe amare, îi spune amabilă cofetăreasa.
- Mmm...aş vrea ceva mai special, ştiţi, pentru iubita mea. Căpşunica e cu cremă de căpşuni?
Vânzătoarea îl priveşte o clipă sperând că glumeşte. Nu, omul vorbea serios. Deşi prăjitura era roz şi în formă de căpşună.
- Daţi-mi şi din aia, Şoricel îi zice, e haioasă.
Vânzătoarea ia o paletă şi selectează cu atenţie un Şoricel de pe tavă.
- Nuuuuu! I-aţi rupt urechile, strigă tânărul domn, îngrozit.
Mă dau mai aproape să văd dezastrul. Urechile şi codiţa Şoricelului s-au desprins iar prăjitura arată ca un hoit decapitat.
- Ştiţi, e de la frig, le-am ţinut la rece şi au îngheţat un pic Şoriceii, de aia le cad urechile. Dacă vreţi, le lipim la loc imediat.
Acum nu-mi vine mie să cred că fata vorbeşte serios. Dar da, iar domnul dă din cap, încuviiţând. Fac ochii mari (wtf?) şi încerc o glumă.
- Auziţi, Migdalita e...cu migdale bănuiesc. Da' fac roşu-n gât dacă mănânc?
Fata zâmbeşte încurcată (nu s-a prins), domnul în schimb izbucneşte isteric în râs.
- Hahahahaha, asta-i tare, auzi. Faci amigdalită dacă mănânci Migdalita! Hahahahaha.
Clipesc des. Ăsta era domnul care mai devreme vorbea serios cu Şoriceii. Pleacă. Rămân doar eu cu fata.
- Ok, rămâne Migdalita (şi mustăcesc în continuare, nu mă pot abţine) şi un Biscotino. Nu-mi spuneţi, ăsta e cu...
- Biscuiţi, zice râzând.
- Zău? Şi Lămâiţa?
- Cu lămâie!
Zâmbeşte în continuare până ies din cofetărie. Ba chiar îmi face şi cu mâna.
Din două una. Ori aştia au făcut mişto de mine (dar, recunosc, m-am distrat) ori am intrat într-un univers paralel. Eu oricum mă mai duc pe acolo.