Aşadar ieri mi-am luat o pereche de pantofi sport. Pretty cool, de la Mustang. Azi i-am luat la purtat, că doar n-o să-i ţin în dulap până la vreo ocazie specială. Şi cum stăteam frumos pe bancă în parc observ talpa. Avea o mare crăpătură neagră.
Pfff, defecţi nu i-am luat, deci s-au stricat. Nu e posibil, după o zi?! După 300 de metri de mers la pas?! Maaaaamăăăă, ce scandal le fac. Mă duc şi le dau cu cutia în cap, ai naibii de nesimţiţi. Of. Şi am aruncat cutia. Ce fac? Dar bonul? Bonul îl mai am. Şi dacă ăştia fac faze, eu sun la OPC. Şi...eram exact ca în bancul cu pompa.
Mă ambalasem la maxim. Mă şi gândeam cum mâine sunt acolo cu pantofii în dinţi. Mă rog, în pungă. Mă calmez şi ajung la birou. Profit de ocazie să-mi mai privesc odată nenorocirea. Să-mi răsucesc cuţitu-n rană. Să mă mai chinui puţin.
Şi deodată rămân blocată cu ochii-n talpă. La lumina asta toate se lămuresc. Crăpătura era de fapt modelul. Ete, na! Mă uit şi la stângul. Ia uite, şi aici e la fel. Pfff, ce uşurare. Şi ce ruşine. Vai, azi chiar sunt blondă. E de la primăvară, clar!