Prostia vine ambalată în multe feluri. Când vine la pachet cu răutate şi urâţenie, deja e caz patologic. De cele mai multe ori însă prostia vine ori doar cu egoism maxim/răutate/indiferenţă ori cu blank în creier. Azi o tratez pe prima. A doua, într-un episod mai amuzant, în curând.
Dimineaţă, trafic leneş. Coadă de maşini în pasaj. Se merge-n a-ntâia. Nici nu se mai îmbulzeşte nimeni, nu se claxonează. Îmi scot lista de cumpărături, mai completez, mai dau un telefon, schimb cd-ul, verific mesajele. După 20 de minute, la ieşirea din pasaj se vede agitaţie. Toată lumea semnal dreapta, coloană intermediară. Ce naiba? Cât de ghinionist să fii să-ţi moară motorul pe înghesuiala asta. Şi în pasaj. Evident, în pantă. Ei bine, se poate. Un puşti cu o maşină japoneză se scărpina în vârful capului. Îmi amintesc de o scenă similară, acum o săptamână, pe podul Grant. Era o domnişoară cu o Dacie. Câte mi-au auzit urechile atunci nici eu nu mai ştiu. De la claxoane şi înjurături până la "stai dracu' acasă". Mă gândeam că, românul misogin din fire, acum nu ar mai avea de comentat. Bun, nu l-a trimis nimeni acasă la cratiţă dar claxoanele nu au contenit.
Lângă mine, un nene cu fes pe vârful capului, se dădea de ceasul morţii.
- Haide bă, mişcă. Aici te-a găsit să opreşti?
Puştiul îi aruncă privirea "da' tu crezi că eu vreau?" şi îi arată spre capota ridicată. Nenea nu se lasă. Opreşte în dreptul lui şi-l ia la rost.
- Nu vezi ce trafic e? Trage naibii maşina mai încolo.
- Mă ajuţi matale? Că singură nu mai vrea.
- Ei, asta ar mai trebui, să mă dau jos şi să împing la deal! Pfff.
Nu pot să cred. Oricum toată discuţia asta a avut loc în timp ce coloana înţepenise. Deci era complet inutilă. Deschid geamul.
- Te ajut cu ceva?
- Mulţumesc, e ok, am sunat şi vine o platformă şă o ridice. Sper doar să fi înţeles unde sunt, că mi-a murit bateria la telefon.
- Sună de pe al meu. Îi întind telefonul.
Nenea face ochii mari. Pentru o clipă îi văd vena zbătându-se în gât. Izbucneşte.
- Acu' te opreşti şi tu?! Voi aţi înnebunit de tot?
- Auzi nene, cât faci matale scandal noi am şi vorbit la telefon. Pun pariu că până terminăm nu te mişti de pe loc. Nu ţi-e jenă să înjuri omul după ce că a păţit un necaz? (Eram maxim de pacifistă dimineaţă, nu ştiu cum am reuşit.)
- Hai că eşti obraznică. Mută maşina, că chem poliţia.
- Păi cheam-o, poate ne mişcăm şi noi mai repede, ia vezi.
Sunăm la service, confirmăm, mulţumim, zâmbim, plecăm. Nenea era două maşini mai în faţă. Banda mea merge un pic mai repede, aşa că îl depăşesc dar mă prinde la primul semafor. Ofticat. Rău. Îi sărise şi basca în vârful capului.
- Paţachine, asta sunteţi. Nţţţ. I-ai dat şi numărul de telefon, nu vă mai satură Dumnezeu. Asta faceţi voi la ora asta, vă arde de distracţii când eu mă chinui să ajung la muncă.
- Auzi nene, da' rău eşti. Te-ai gândit o clipă să te opreşti să-l ajuţi? O secundă, să-l întrebi dacă e ok. Că omu' chiar avea nevoie. Au trecut zeci de maşini şi nu oprea nimeni. Ba l-ai luat şi la claxoane. Bravo.
- Ei, ce să zic, da' pe mine cine mă ajută? Nici sfântu' nu mă mai ajută.
Iar eu mă gândesc că domnul cu fes în vârful capului nici nu merită.
