vineri, ianuarie 30, 2009

Anotimpuri






marți, ianuarie 27, 2009

S-a făcut dreptate

The Killers în România, la B'estfest 2009. Mulţumesc Doamne :)

Şi dacă se poate, vreau o dedicaţie specială:



luni, ianuarie 26, 2009

Pasta şi prostia

Ştiţi relama la Colgate 3D white? Cea cu mireasa stupidă? Wow. Eu cred că s-a mers pe ideea că oricum miresele o iau razna. Majoritatea.

Scenariul începe prost. "Peste 14 zile mă va cere de soţie". Ce?! Da' de unde ştii? Şi oricum, e moartea pasiunii dacă deja ştii asta. Peste fix 14 zile. Ce chestie.

Apoi continuă la fel de prost. De ce naiba trebuie să-şi albească dinţii până atunci?! Cu dinţii îngălbeniţi de ţigări şi băutură nu poate să spună da?

Să revin. Nu, nu cred că este o reclamă la pastă de dinţi. Ci este un mesaj subliminal cum că toate femeile de la o vârstă se prostesc. Şi de fapt targetul nu sunt femeile (eu nu aş putea să mai cumpăr după ce am văzut-o), ci pentru bărbaţi, care se amuză pe sub mustaţă de penibilul situaţiei.

sâmbătă, ianuarie 24, 2009

Leapşa

Ilinca mi-a dat o leapşa. M-am făcut că plouă, că nu înţeleg, dar m-a tras de mânecă, aşa că mă conformez. Cu două precizări.
- Răspunsurile de mai jos sunt un pamflet şi rog onoratul public să nu le ia ca atare.
- Leapşa merită să meargă mai departe. Special pentru Maria, Generalul şi doamna Innu. Sănătate vă doresc. Şi inspiraţie.

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
Să dorm. Dar să dorm, ca la carte. La prânz 3 ore, neîntoarsă. Sau noaptea, 10 ore, până simt că plesnesc. Da, aş plăti pentru aşa ceva. Dacă ar veni şi cu garanţie :)

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
Ce fac şi acum. De poimâine m-aş organiza. Însă în primul rând cred că aş iubi mai mult. Mi-aş face mai mult timp pentru asta.

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Da. Pot fi şi impozabili, nu mă supăr.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
Care ţară? Aici? Neah. Afară poate ceva de genul “The Diva is back in business”.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
Bârfe. Ce nu au avut curaj să-mi spună cât trăiam.

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Orice altceva în afară de “fata bună de pus pe rană”.

7. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
După etapa clasică “doctoriţă” (ok, aici se stabilise oficial să mă şi mărit cu un medic...) am vrut să fiu avocat. Bine că mi-a trecut.

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
Nu aş mai lupta. Nasol.

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Că sunt bunicuţă cool.

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?
În ce ziar apare?
Am exclusivitate?
Am voie să spun orice? Orice-orice? Hmmm...

joi, ianuarie 22, 2009

Ce ascultă papagalii

N-aş fi zis. Niciodată. De fapt, gusturile (în materie de muzică) nu se discută. Trebuie să fii papagal ca să asculţi aşa ceva.

Hai, câteva încercări.

Detalii mâine.


Update mâine, adică azi...
Papagalul, verde cu galben, aşa cum avea curiozităţi Ilinca, tace mâlc dimineaţa, din respect pentru cei care încă dorm. Trezirea se face cu VH1, întotdeauna. Dar nici U2, nici Kings of Leon, nici Madonna nu-l conving să dea drumul la ciripit. Nu. Papagalii ascultă Leona Lewis. Pe bune, testat de două ori. Şi Michael Jackson ocazional, dacă e în toane de thriller. Dap, Leona Lewis. Fiara s-a dezlănţuit.

luni, ianuarie 19, 2009

Small size

Eu am o nelămurire. De ce cutiile de telefoane mobile sunt din ce în ce mai mici? Zău, nu v-aţi prins? Au devenit cât cutiile de chibrituri.

După ce prin '98 am folosit timp de un an cutia de la Motorola mea cu antenă (sâc!) să depozitez sandale, am fost profund dezamagită de intrarea - vizibilă - la apă a cutiilor de telefoane. Asta în condiţiile în care acum, în acelaşi spaţiu claustrofobic, se înghesuie cabluri USB, căşti, mufe şi, cu puţin noroc, chiar şi cd-uri.

Dovada sunt şi pungile. Când cumperi un telefon, pac, te pomeneşti cu o punguţă gen farmacie, să intre două aspirine, de o arunci în fundul poşetei şi ai probleme apoi s-o găseşti când ajungi acasă.


Aştia fac economie, sau ce? Că mie mi-e dor de cutiile "de pantofi" unde să-mi depozitez daily stuff. În ultima cutie achiziţionată păstrez ace, gămălii şi pioneze. Ce urmează?

vineri, ianuarie 16, 2009

Oraşul şi criza. Teorii.

Trăiesc cu senzaţia stranie că ceva s-a întâmplat cu oraşul. Bine, e la fel de jegos, la fel de arogant, la fel de nesimţit. Dar e mai gol. Adică mai liber. Mai aerisit, cum ar veni. Sunt mai puţine maşini, pe număratelea. De vreo săptămână văd asta. Într-o primă fază am crezut că lumea e încă în vacanţă. O zi, două, nouă. Suntem în 16, da? Unde dracu' e lumea?

Pe podul Grand marţi seara, cam pe la ora la care toţi ies de la muncă, se mergea vioi. Ieri, în Piaţa Victoriei, am crezut că a pus cineva o bombă şi s-a degajat perimetrul. Dimineaţă? Gol pe 1 mai.

Şi stau şi mă gândesc...
Am deja câteva teorii, luând în calcul criza financiară:

- încă sunt în vacanţă (îi doare la bască de criză)
- sunt la muncă, trag tare din zori şi până după miezul nopţii (îi doare sufletul de criză)
- sunt cu toţii şomeri, stau acasă. Sau sunt cu toţii şomeri şi sunt internaţi deja la psihiatrie
- reduc cheltuielile, aşa că au lăsat maşinile acasă (aici eu le pot spune că nu fac o afacere, nu carburantul e problema când ai o maşină, ci restul costurilor)
- sunt la mall (că tot e criză, cine ştie luna viitoare dacă vor mai avea vreun ban, plus că cică sunt reduceri)
- trăiesc eu într-un univers paralel, unde străzile sunt mai liniştite şi oamenii mai buni

Mai era ceva?

miercuri, ianuarie 14, 2009

Zâmbet de soare

Acelaşi cartier. Alţi nori.

luni, ianuarie 12, 2009

Coming soon

Mi-a revenit pofta de filme. Pe dvd, pe laptop, la cinema, oriunde. De comedii şi de filme serioase. De floricele. Şi desene animate, da :)

După Globurile de Aur de aseară aştept cu nerădbare premierele pentru Revolutionary Road şi The Reader. Îmi place Kate şi vreau să mă conving dacă a meritat cele două Globuri.

Bonus, coming soon:
ăsta, ăsta, ăsta.

Gata, vine primăvara. Pe bune.

sâmbătă, ianuarie 10, 2009

La chiftele înainte

Mama găteşte. Ce o fi apucat-o aşa devreme? Mmmm, miroase...într-un fel...ah, divin. A chiftele. De fapt cred că sunt pârjoale moldoveneşti. Ah, ceapă călită, cărniţă de porc...

Stai. Mama nu găteşte prăjeli, rântaşuri şi alte "porcării".

Dar miroase atât de bine...poate îmi face o surpriză, i-am spus eu să mai facă chestii din copilările. Dar la ora asta? Mi-e atât de somn... Îmi pun perna în cap, n-are cum să fie mai târziu de 7. Pfff, şi eu care aveam program de somn prelungit. Culmea e că mi-e foame, apropape că-mi aud maţele cântând. Cum ar fi o porţie de chiftele fierbinţi la micul dejun? Cu pâine unsă cu unt şi cafea. Multă cafea.

Ok, nu e bine. Mi-a sărit somnul. De ce trebuie să mă trezesc aşa devreme?!
- Mamăăăăă, se ard chiftelele. Mamăăăăă...
Deschid un ochi. Ceasul ticăie serios secundele. Limba mare e la 6, limba mică e la 12. Adică?! Nu, n-are cum. Iar s-a stricat. Mă ridic în fund şi încerc să deschid şi celălalt ochi. Mă regăsesc într-un loc străin. Nu sunt în casa copilăriei. Şi mama? Deci vorbeam singură. Bombăn blestemându-mi somnul. Şi chiftelele? Miroase de-mi plouă în gură. Am visat. Şi m-am sculat cu poftă. Nu, chiar miroase. Aproape că le aud sfârâind în tigaie. Mă reped în bucătărie. Încă mai sper că mama e totuşi acolo, într-un scenariu bizar, făcând chiftele în timp ce eu dorm. Bucătăria însă e pustie, doar cutia de bomboane pare ruptă din filmul meu. Îmi amintesc încet, fragmentat, cum a fost aseară, ce am făcut, că am adormit târziu. Da. Şi am mâncat 17 bomboane cu lichior. Bad Pisicot.

- Vreau chifteleeeeeeee! Uite, na, iar vorbesc singură. Ce vis...pfffff.

Deschid fereastra. Vecina mea găteşte fredonând un cântecel demodat. O aud trebăluind. Deodată se opreşte.
- Marine, hai la masă, sunt gata chiftelele.

Mie-mi spui, mamaie? Dacă îţi dau 5 lei îmi laşi o farfurie cu 3 chiftele pe preş? Ce zi...

vineri, ianuarie 09, 2009

Crăciunul. Altfel.

Ieri a venit. De fapt.





joi, ianuarie 08, 2009

Feriţi-vă de măgăruş

Poliţia Română s-a gândit, în sfârşit, să muncească (şi) mai puţin şi să paseze o parte din atribuţii firmelor de asigurări. Treaba lor, în fond, eu mă bucur că 2009 a început cu o veste bună. Nu mai trebuie să stau la coadă la secţia de poliţie, de cele mai multe ori noaptea, alături de alţi 100 de nefericiţi ca să-mi declar maşina lovită în parcare. Sau, pentru o tamponare uşoară în oraş. Ok, aici depinde şi de cât de isteric e celălalt, e posibil ca mentalitatea românească de scandal în mijlocul intersecţiei să nu se schimbe cu una, cu două, doar că ăştia au dat o lege. Să mergem, frate, la poliţie să ne certăm, să ne scoatem ochii şi să decidă poliţistul a cui vină a fost mai mare. Să-mi plăteşti maşina, să mi-o faci ca nouă. Nu m-ar mira nimic.

Partea frumoasă însă vine de la purtătorul de cuvânt al poliţiei. Domnul zice că în cazul în care loviţi maşina în parcare de un stâlp sau o bancă sau un copac, trebuie să vă asiguraţi că acesta nu a păţit nimic, altfel trebuie mers la firma de care aparţine să declaraţi că a fost avariat.

Deci, ca o urare pe 2009, dragi şoferi, să vă ferească sfântul de rele şi mai ales de ce întâlniţi pe marginea drumului. S-ar putea ca gardul de la ADP să vă dea mai multe bătăi de cap ca accidentul de pe autostradă.

marți, ianuarie 06, 2009

Dor

sâmbătă, ianuarie 03, 2009

Povestea continuă

În urmă cu exact un an se năştea un personaj. La ceas de seară, pe 3 ianuarie, Pisicot a devenit poveste.

Iar povestea a zâmbit de câte ori a simţit, a visat cu ochii deschişi, şi-a înşiruit gândurile, s-a îndrăgostit de nori, a plecat şi s-a întors, a avut tentaţia dulce a renunţării dar a preferat să continue.

Pisicot a fost...
- la capătul lumii
- sedusă de mirosuri
- o adevărată problemă
- revoltată
- emoţionată
- romantică
- ofensată
- schimbătoare
- fără chef
...

Dar a rămas Pisicot.

joi, ianuarie 01, 2009

Nimic despre el

Aseară, la ceasuri încă leneşe, pe când îmi alegeam ceva nou de îmbrăcat (şi ceva roşu, că aşa e tradiţia, în fine, detalii...) mi-am creionat în minte câteva idei. Idei despre "fostul". Pe care să le dau drumul cu zgomot pe toboganul ultimei nopţi.

Gânduri frumoase, gânduri triste, gânduri cu zâmbet şi tristeţe în acelaşi timp, gânduri cu dorinţe ratate dar şi vise nesperate împlinite.

Ceva însă m-a oprit. Aşa că, nimic despre 2008. A fost. Atât. Închid ochii. Iert, uit şi merg mai departe.

Despre 2009, în următoarele 12 luni. E timp.