sâmbătă, decembrie 25, 2010
sâmbătă, iulie 17, 2010
luni, iulie 05, 2010
marți, iunie 08, 2010
vineri, iunie 04, 2010
sâmbătă, mai 22, 2010
Revelatie ploioasa
Dimineata, la piata. O mamaie. inotand prin canalul revarsat, catre amaratul cu rosiile pe taraba jumatate inundata. "Vine Marea Neagra peste noi! Si asa nu mai avem litoral, acu' se face toata tara lac. Ai vazut, olandezii au facut din mare tara, la noi e invers...". Ma gandesc ca n-ar fi rau...macar turismul sa mearga. plus ca ar scapa si Guvernul de strestul terminarii A2 :) Gata, ma duc sa-mi iau salupa.
Genul:
thoughts
duminică, mai 09, 2010
Beautiful mind
Ieri am experimentat un schimb reciproc avantajos. Am oferit (spontan) ceva mărunţiş şi o mângâiere unui căţel; şi unei codiţe aferente agitate. Am primit în schimb un zâmbet larg. Al meu, revenit (spontan) cald şi liniştit după mult timp. Vorba unui prieten bun, de multe ori spontaneitatea resetează o minte amorţită.
Genul:
adventures
joi, aprilie 22, 2010
My way
Cred cu tarie ca toate lucrurile din lumea asta, indiferent cat de mari sau neinsemnate sunt, se intampla cu un motiv. Recunosc, de multe ori inca mai zvacnesc intreband "de ce". Iar "de ce"-ul vine tremurand de durere, cand o nedreptate imi este gratuit servita, si cu timida paranoia cand primesti nesperat un curcubeu dupa ploaie.
Si, dupa ce imi ferec inapoi in suflet emotiile, vine al doilea "de ce". "De ce" durerea este nedreptate. Cine decide asta? Cine spune ca eu, varsand o lacrima, nu devin mai buna, nu pasesc limpede mai departe, nu las fara regrete in urma un banal episod dintr-un serial la moda, dar prost. Si "de ce" premiul la loto imi reinvie paranoia. Cine are dreptul sa ma faca sa cred ca bonusul de luna trecuta este un noroc, cand de fapt plateste zeci de seri tarzii petrecute in singuratatea biroului.
De ce? Pentru ca nu am crezut niciodata in lucruri gratuite. Nimic nu e pe de-a moca in viata. Nu stiu cum naiba, dar exact atunci cand incepi sa nu mai crezi asta, mai exact cand te obisnuiesti cu binele, vine ceva si te trasneste de nu te vezi. Tot ce am facut si reusit in viata a venit dupa munca asiduua. Dupa lupta. Dupa incercari, esecuri, lacrimi, renuntari si reveniri. Dar au venit mereu lucruri frumoase. Lucruri care au pretuit infinit mai mult, pentru ca au trecut testul dur al rezistentei. Lucruri minunate care, atunci cand le-a venit vremea sa plece, nu au fost nicicum uitate. Lucruri pentru care as lupta din nou cu tot sufletul chiar daca as sti ca voi urma acelasi drum. Celelalte? Care celelalte? Cele venite fara efort? Nici nu mi le mai amintesc. M-au bucurat fix o secunda si s-au pierdut in genericul de final al episodului din serialul prost.
Rabdare, calitate rara, merita doar lucrurile grele. In rest, lucrurile devenite brusc neinsemnate nu merita nici macar o bataie de gene.
Si, dupa ce imi ferec inapoi in suflet emotiile, vine al doilea "de ce". "De ce" durerea este nedreptate. Cine decide asta? Cine spune ca eu, varsand o lacrima, nu devin mai buna, nu pasesc limpede mai departe, nu las fara regrete in urma un banal episod dintr-un serial la moda, dar prost. Si "de ce" premiul la loto imi reinvie paranoia. Cine are dreptul sa ma faca sa cred ca bonusul de luna trecuta este un noroc, cand de fapt plateste zeci de seri tarzii petrecute in singuratatea biroului.
De ce? Pentru ca nu am crezut niciodata in lucruri gratuite. Nimic nu e pe de-a moca in viata. Nu stiu cum naiba, dar exact atunci cand incepi sa nu mai crezi asta, mai exact cand te obisnuiesti cu binele, vine ceva si te trasneste de nu te vezi. Tot ce am facut si reusit in viata a venit dupa munca asiduua. Dupa lupta. Dupa incercari, esecuri, lacrimi, renuntari si reveniri. Dar au venit mereu lucruri frumoase. Lucruri care au pretuit infinit mai mult, pentru ca au trecut testul dur al rezistentei. Lucruri minunate care, atunci cand le-a venit vremea sa plece, nu au fost nicicum uitate. Lucruri pentru care as lupta din nou cu tot sufletul chiar daca as sti ca voi urma acelasi drum. Celelalte? Care celelalte? Cele venite fara efort? Nici nu mi le mai amintesc. M-au bucurat fix o secunda si s-au pierdut in genericul de final al episodului din serialul prost.
Rabdare, calitate rara, merita doar lucrurile grele. In rest, lucrurile devenite brusc neinsemnate nu merita nici macar o bataie de gene.
Genul:
thoughts
duminică, martie 07, 2010
Pisiceşti
Gata, fug să văd Alice in Wonderland! Incredibil, afară e soare, mă gândesc să apreciez asta la maxim, de mâine redevin Snow White. Aşa ameninţă accuweather.
Anyway...mă duc să văd care e treaba cu motanul din Cheshire, am auzit numai lucruri bune despre el :)
Anyway...mă duc să văd care e treaba cu motanul din Cheshire, am auzit numai lucruri bune despre el :)
Genul:
adventures
sâmbătă, februarie 20, 2010
Blue
I'm in the mood for blue.
De cateva zile, da...rau de tot. Ma obsedeaza o rochie albastra pe care nu o mai gasesc, niste cizme de piele intoarsa pe care le-am ratat (desi erau la reduceri si se cereau luate acasa), culoarea marii in septembrie, cerul de azi dimineata. Si mai ales imaginea asta, care ma face sa imi doresc sa rup filele din calendar de nerabdare. Gata, am iesit din hibernare, vreau sa miroasa a flori de camp si aer sarat de ocean. Se poate mai repede?
De cateva zile, da...rau de tot. Ma obsedeaza o rochie albastra pe care nu o mai gasesc, niste cizme de piele intoarsa pe care le-am ratat (desi erau la reduceri si se cereau luate acasa), culoarea marii in septembrie, cerul de azi dimineata. Si mai ales imaginea asta, care ma face sa imi doresc sa rup filele din calendar de nerabdare. Gata, am iesit din hibernare, vreau sa miroasa a flori de camp si aer sarat de ocean. Se poate mai repede?
Genul:
thoughts
marți, ianuarie 26, 2010
Hibernare
Vâjul de afară mi-a îngheţat furiile. Neliniştile. Nemulţumirile. E blank în emisfera stângă iar neuronul blond zburdă ameţit prin dreapta, stimulat de vise stranii. Vreau doar să dorm. Să trag pătura peste nas şi să mă întorc pe partea cealaltă. Hm...asta îmi aminteşte de pilota de puf de raţă pe care trebuie să mi-o iau. Zău, nu mă mai scoate nimeni şi nimic din amorţire. Vreau vacanţă, vreau lene în pat până târziu, vreau cafea cu lapte şi fără zahăr (însă doar acea cafea), vreau să fug, vreau să zbor. Vreau să fotografiez din nou cu poftă. Şi, ciudat, vreau să mai fie ger. Mi-e teamă că mi se dezgheaţă ura. Vara? Să mai aştepte, deocamdată hibernez.
Genul:
thoughts
duminică, ianuarie 10, 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)